"Nu-ți pese dacă de-azi te uit
Și ai fi prietenă cu altul;
Cât în alegerile-ți nu-i
Să urci pe munți, s-atingi, Înaltul!

Nu-ți pese de nu-ți mai răspund;
Cuvintelor fără socoată;
Cât nu privești, cu ochi, săraci
Spre nestematele din zloată!

Nu-ți pară rău de nu mai vin
Ca-n alte dăți, pe lângă tine;
Cât tu ceri, lucruri care pier
În vremea tulbure ce vine!

Nu-ți pese dacă azi sunt orb
La foșnetul, umblării tale;
Te îndepărtează pe vecii
Principiile-ți reci și goale!

Nu-ți pară rău că nu mai sunt
Să-ți ies în drum, să-ți știu dorința!
Te du pe calea ce-ai urmat
Trăiește-ți singură căința!

Căci soarta mea și drumul meu
Nu-i pentru tine, pentru lume;
Cât visul meu nemuritor
Departe-n ceruri are Nume!

Și apoi sunt suflete ce plâng
Și vor cu cineva să suie
Catargul cerului, zburând
În Dragoste spre Veșnicie!

De aceea am ales, ce-i bun
O inimă, ce știe a bate
Un diamant scăpărător
Făgăduința mea aparte!

Nu-ți pară rău, de astăzi sunt
Ca un străin, în depărtare
Tu ai ales un drum pustiu...
Eu-Stânca mea Biruitoare!"

Biruințele lui David