A-ți privit bolta cerească,
A cerului stropit cu stele?
V-ați întrebat vreodată
Cine le-a creat pe ele?

Câmpu-i verde primăvara,
Toamna toți ați observat,
El e palid, supărat,
Cine este oare Cel ce l-a creat?

Florile ce cresc pe câmpie,
Nu știu dacă ați gândit,
Le-a adus un om pe lume?
Atunci cine le-a făcut?

Și universul întreg grăiește
Împrejurări nespuse,
Căci tot ce există-n lume
Orânduit se supune.

Legi ce pentru om sunt obiective,
De unde-s, cine le-a întocmit?
Fiindcă spune adevărul,
Ele nu sunt de nimic.

Deci există cineva,
„Natura”, îți spune un ateu.
Noi nu o numim natură,
Noi Îi spunem Dumnezeu.

Și acest Dumnezeu există,
De El ascultă vremurile,
El dirijează în armonie,
E Creator a toate-n veci.

O spun râuri, spun izvoare,
Păsările Îl mărturisesc,
Martor ne este luna,
Munții despre El vorbesc.

Pârâul se-nchină în cinstea Lui,
Un ropot sfânt, un vers duios,
Și vântul, înduioșat și el,
Nu vrea să fie mai prejos.

Să ne uităm cu luare-aminte,
Căci tot ce este pentru noi
E martor viu: pădurea
Și florile vorbesc în toi.

Văzduhul înalță-n cinstea Lui
Un imn spre slava Lui.
O, om nepriceput,
Tu încă Îl mai tăgăduiești?

Deși ești un smerit în lume
Sau un om simplu dacă ești,
Vrând, nevrând, viața trece,
Sau chiar târziu dacă Îl întâlnești.

Ce legi vei implora atunci?
Ce teorii te-or apăsa?
Astea nu le mai știm,
Dar sigur toate te-or acuza.

Poate ceri un semn din lume
Să-ți spună, omule, că treci,
Și chiar de nu-L vei recunoaște,
El este și va fi în veci.

Acela ce este din veșnicie
Pătrunde-n inimă, Te rog,
Și spune tuturor, o, Doamne,
Căci Tu ești Dumnezeu.

Transformă gânduri de lumină
Chiar unde-i beznă orbitoare
Și fă din viața tuturor
O zi de sărbătoare.

Prosterne pace, dă tărie
Acelora ce i-ai câștigat,
Alungă orice împotrivire,
Zdrobește-n noi orice păcat.

O, zidește, Doamne Tată,
Pe cei ce Te mărturisesc
Și întărește-le credința
În cele ce nădăjduiesc.

În necaz și bucurie
Fii alăturea de noi,
Împlinindu-ne dorința
Pentru viața de apoi.

Și pentru că ești Cel ce ești
Și ne-ai făcut să Te simțim,
Noi toți ce Te iubim
În veci de veci Te preamărim.

Ai semănat pe lume flori
Ce-ți spun că și ele trec,
Și chiar de nu-L vei recunoaște,
A fost, este și va fi în veci.