1. S-a frânt odat' izvorul mare
Și Marea Roșie a tăcut
Când mâna Dumnezeului cel tare
Debitul ei l-a întrerupt

2. Privea Egipt și Israel
Și le era prea greu să creadă
Cum de-a putut Moise, chiar el,
Puterea mării s-o despartă

3. Dar mai presus era un Domn
Ce-avea puterea creatoare
Acel ce-a zis: „Să fie om
La fel ca Noi la-nfățișare.”

4. Acel ce e din veșnicii
De necuprins în ani și loc
Cel ce cu Moise a vorbit
Din para Rugului de foc

5. A coborât din strălucire
O clipă între oameni jos
Să Își arate-a Sa putere
În fața celui păcătos

6. Dar mai veni încă o dată
O mie și ani mai târziu
Smerit, supus față de Tată
Se dă pe-altar Unicul Fiu

7. El a venit ca să despartă
Nu Marea Roșie din trecut
Ci-acea de păcat udată
De al meu greș și-al tău tumult

8. Iar noi trecând prin marea vieții
Lăsând în urmă-al nost' păcat
Să ne putem-ndrepta cu toții
Spre-un nou și veșnic Canaan