Să trăiești așa cum a trăit Isus!

                                          1 Ioan 2:1-6

          „Copilașilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiți. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Cristos, Cel neprihănit.

            El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre; și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.

            Și prin aceasta știm că Îl cunoaștem, dacă păzim poruncile Lui.  Cine zice: „Îl cunosc“, și nu păzește poruncile Lui, este un mincinos, și adevărul nu este în el.

            Dar cine păzește Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită; prin aceasta știm că suntem în El.

            Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus.”

            Prieteni dragi, după cuvintele rostite în rugăciunea Domnului Isus din Ioan 17:16, noi nu mai aparținem lumii acesteia care zace în cel rău: „Ei nu sunt din lume, zicea Domnul, după cum nici Eu nu sunt din lume.”

          Lucrul acesta înseamnă că nu ne mai hrănim sufletele din lucrurile „murdare” ale lumii, împlinind astfel porunca lui Dumnezeu din 1 Ioan 2:15-16: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El.

          Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume.”

            Viețuind însă în lumea aceasta care zace în păcat, orice am face nu putem să nu ne „murdărim” și noi. Nimeni nu poate să spună că este desăvârșit și că nu mai cade în vreo greșeală, pentru că suntem trecători prin lumea al cărei dumnezeu este Satan, ispititorul.

            Greșim în multe feluri, facem păcate prin faptul că privim inevitabil la lucruri care ne întinează, ascultăm și participăm la lucrurile lumești, sau împlinim poftele firii…

            Prin urmare, nu se poate să nu greșim, sau să nu păcătuim înaintea lui Dumnezeu. Dar prin faptul că ne străduim, ne dăm toate silințele să trăim „sănătos” din punct de vedere duhovnicesc, cerând ajutor în rugăciuni și putere să biruim lumea, Domnul Dumnezeu, prin mila și îndurarea Lui, ne curăță de orice întinăciune a sufletului și ne dă putere spre sfințire.

            Chiar și trupurile trebuie să le spălăm întotdeauna cu apă, ca să fim curați pe deplin. Evrei 10:22: „să ne apropiem cu o inimă curată, cu credință deplină, cu in inimile stropite și curățite de un cuget rău și cu trupul spălat cu apă curată.”

            Nu suntem neprihăniți prin noi înșine, ci Cuvântul Domnului spune că El ne socotește neprihăniți, dacă trăim prin credința în jertfa răscumpărătoare a Domnului Isus Cristos, călăuziți de Duhul Sfânt.

            Intenția apostolului Ioan nu este să ne arate faptul că putem să fim fără de păcat în lume, de aceea, lângă îndemnul de a nu mai păcătui, el adaugă cuvintele acestea prin care putem să fim iertați dacă ne întoarcem cu pocăință la Dumnezeu: „Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor…”

         Adevărat este cuvântul acesta, că Domnul Isus Cristos, care șade la dreapta lui Dumnezeu Tatăl, este Cel ce mijlocește pentru noi, dar în același timp, El este şi „Ispășitor pentru păcatele noastre”, prin faptul că S-a făcut Miel de jertfă, luând asupra Lui păcatele noastre.

            Versetul 1-2a: „Copilașilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiți. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Cristos, Cel neprihănit.

            El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre;”

            Domnul Isus este Mijlocitorul nostru înaintea Tatălui ceresc, așa cum arată Scriptura, și ne iartă păcatele dacă le mărturisim; dar ne încurajează să trăim o viață curată, fără să iubim lumea și lucrurile ei.

            Fiind părtași împreună cu Domnul Isus la o moștenire veșnică, trebuie să rămânem în El, să trăim în lumina Evangheliei, să umblăm așa cum a umblat Isus pe pământ.

            Domnul însuși ne-a dat exemplu de biruință asupra păcatului, prin faptul că a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, dar El a rămas curat, nepătat.

            Evrei 4:15: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.”

            Chiar dacă suntem iertați, mântuiți prin credința în jertfa Domnului Isus, noi trebuie să ne ferim de tot ce este păcat în lume și să trăim în curăție de inimă.

            Însă, oricine spune că nu greșește în vorbire, în gândire, sau că nu a păcătuit, de fapt spune o minciună. 1 Ioan 1:8: „dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi.”

   De altă parte, oricine caută să facă voia lui Dumnezeu trebuie să păzească poruncile Lui.

          Versetul 5: „Dar cine păzește Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită; prin aceasta știm că suntem în El.”

            Lucrul acesta înseamnă că, păstrând Cuvântul sfânt în inimă și împlinindu-l, mai faci un „pas” spre desăvârșire.

            1 Ioan 1:7: „Dacă umblăm în lumină, după cum El însuși este lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăță de orișice păcat.”

            Dacă vrem să fim biruitori asupra „lumii” și asupra lucrurilor care ne pot întina sufletul, îndemnul, ba chiar porunca lui Dumnezeu, când zice să nu păcătuim, este relevant în contextul versetului de mai sus, adică în contextul umblării în adevărul lui Dumnezeu.

            Când zice Scriptura să umblăm în lumină, înseamnă să nu mai facem faptele întunericului, care sunt urâciuni înaintea lui Dumnezeu, ci să facem fapte demne de Numele pe care îl purtăm: Copii ai Celui Preaînalt.

            Cuvântul Domnului ne face chemarea la o viețuire practică a credinței, nu doar la o cunoaștere mentală, intelectuală, subliniind importanța trăirii unei vieți sfinte, prin apropierea de Domnul Dumnezeu și a distanțării de faptele lumii.

            Cu siguranță, în comparaţie cu Mântuitorul, puterea de a învinge păcatul și umblarea noastră pe pământ va fi săracă şi slabă, dar va fi totuşi o umblare de acelaşi fel cu umblarea Domnului Isus prin lume.

   Putem să spunem că trăind prin puterea Duhului Sfânt, așa cum a trăit Cristos, nu va fi nici o diferenţă de natură omenească, morală, ci va fi o diferență de „grad”, El fiind Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, întrupat ca Fiu al omului, iar noi umili urmași ai Lui.

        Când vom ajunge în cer vom fi desăvârșiți după cum și El însuși este desăvârșit. Până atunci căutăm să stăm aproape de Domnul, să trăim în pace cu toți oamenii și să avem părtășie cu cei ce caută sfințirea și de asemenea să ne debarasăm de tot ce este păcat lume.