Cine mai poate sta azi în picioare
Și cine azi mai poate fi biruitor?
Pe ce te-ai sprijinit în încercare
Și cine-i Cel ce ți-a venit în ajutor?

Nu-ți arunca cu prea mare mirare
Privirea înspre cel ce a căzut,
Că Dumnezeu îl poate face iarăși tare,
Ce-a fost al Lui nicicând nu s-a pierdut.

Prin sânge Domnul face legământul,
El nu-l încalcă, orice ar fi.
Tu străduiește-te a împlini Cuvântul
Și voia Lui începe a-I sluji.

Prin ale Lui puteri stai în picioare,
El sprijinește pomul cel firav.
Când Îți întinde mâna Lui biruitoare,
Tu nu mai simți cât ești de slab.

El întărește-n taină inima pierdută,
Genunchiul celui ce-a slăbănogit.
Ascultă rugăciunea murmurată,
Dar și de strigătul celui zdrobit.

În clipe grele El e tot acolo,
Te însoțește chiar și când nu-L vezi.
Viața, când ți-e pusă la încercare,
Va trebui să dovedești cât crezi.

Căci vine-un moment în viață,
Sau poate chiar mai multe la un loc,
Când ți se scurge în van toată puterea
Și simți ființa ca într-un foc.

Te scoate și de-acolo Domnul,
Vei înțelege-atunci că vasu-i diferit.
Și când îl umple untdelemnul,
Vei înțelege cât El te-a iubit...