Mai alb decât zăpada,
Sunt prin Sângele Vărsat.
Curățit de orice păcat,
Prin Hristos, cel Adevărat.

Iubirea cea Divină,
Peste mine a Revărsat.
Isus Mesia, Domnul Vieții,
Pentru mine a murit, Crucificat.

În lume nu voi găsi,
Cuvinte de mulțumire.
Căci bine mi-a făcut Isus,
Și m-a făcut să cred în Iubire.

În această viață,
Nu voi reuși niciodată.
Să exprim atât de mult,
Cât m-a vegheat al meu Tată.

El mi-a păzit piciorul,
Să nu calc pe pietre.
Să nu mă tem, el mi-a zis,
Tu, în cartea mea ești scris.

De mă voi ruga lui,
El mă va asculta.
Îmi va trimite îngerii săi,
Să vegheze asupra mea.

Hainele mi le spală,
Ce de noroi au fost pătate.
Mi le albește ca să fiu curate,
De el să nu fiu departe.

Mă trezește în miez de noapte,
Ca să vorbească el cu mine.
Îmi șoptește: sunt cu tine,
Și nu te voi lăsa în rușine.

Nu îmi Leapădă dorința care,
Îi cer în rugăciunea mea.
El mi-o aduce din zorii zilei,
Ca să fiu bucuros pe calea sa.

Amarul el mi-l ia,
Și dulce dimineață îmi dăruiește.
În fiecare zi, El îmi vorbește:
Să te îngrijorezi, te potolește.

Am aflat că Dumnezeul meu,
Mă îndeamnă la Pocăință.
Căci vrea ca să fiu mereu,
Plin, cu a lui Divină Credință.

Când vârs lacrimi pe obraz,
El vine să-mi dea alinare.
Îmi potolește întristarea,
Și îmi spune: Privește a mea Zare.

Lumină îmi dă Domnul,
Ca să văd în beznă.
Ca să știu drumul către el,
Care duce sus în Cer.

Mă crește spre Mântuire,
Cu Lapte Duhovnicesc.
Mă hrănește cu al său Cuvânt,
Ca să am sufletul neînfrânt.