Până când mai zăbovești în dată,
Și nu vrei să vii la Domnul cu a ta viață,
Până când vei mai sta așa,
Și vei refuza mântuirea.

Până când vei mai sta împietrit,
În fața Celui iubit,
Oare nu de deajuns prietenul meu,
Câte ai făcut împotriva lui Dumnezeu?

Și încă continui în dată,
În viața ta păcătoasă,
Încă continui mereu,
Să stai departe de Dumnezeu.

Chear și Domnul te întreabă:
" Până când vei mai zăbovi în a ta viață,
Până când vei mai sta așa,
Și nu vrei mântuirea Mea".

Tu cunoști în dreptul tău,
De atâtea ori ți-a vorbit Dumnezeu,
De atâtea ori te-a invitat Cel Preaînalt,
Să primești harul să fi salvat.

Dar tu ai stat așa,
Nu ai vrut pe Domnul în viața ta,
Ai stat mereu împietrit,
Departe de Domnul care te-a iubit.

Până când vei mai sta așa,
Tu nu vezi ce repede trece viața?
Chear nu vrei cu nici un chip,
Să primești pe Domnul care te-a iubit?

Viața ori cum se duce,
Și se apropie de răscruce,
Când de aicia vei pleca,
Pentru totdeauna.

Nu mai aștepta ziua de mâine,
Când astăzi tu poți avea mântuire,
Astăzi vrea Dumnezeu,
Să primești pe Fiul Său.

Astăzi vrea Domnul degrabă,
Să primești mântuirea în a ta viață,
Nu crezi căci se merită în viața ta,
Să primești mântuirea?

Nu crezi căci mâine în viață poate nu vei mai fi,
Și vei pleca spre veșnicii,
Dar dacă pleci fără Dumnezeu,
Unde vei merge prietenul meu.

Unde vei merge tu oare,
După această viață trecătoare,
Dumnezeu de atâtea ori te-a invitat,
Dar tu mereu ai refuzat.

Căci dacă mai amâni în continuare,
Chemarea salvatoare,
Greu va fi de tine,
Când vei pleca spre veșnicie.

Nu mai sta nepăsător,
Te cheamă Domnul oștirilor,
Vino cu viața ta,
Și nu mai amâna.

Nu mai sta în nepăsare,
Față de o mântuire așa de mare,
Tu chear vrei să ajungi departe,
De Domnul care dă salvare?

Tu chear vrei în inima ta,
Să mai iubești păcatul acuma,
Până când vei mai sta așa,
Departe de slava Sa.

Poate încă nu ești mântuit,
Și încă nu ești pocăit,
Încă tu mai stai așa,
Departe de Domnul acuma.

Crezi căci e bine în inima ta,
Să refuzi pe Domnul acuma?
Crezi căci îți faci bine mereu,
Dacă întorci spatele lui Dumnezeu?

Omule nu mai sta așa,
Tu ai nevoie de Isus în inima ta,
Dacă încă nu te-ai pocăit,
Ce mai aștepți nu vrei să fi mântuit?

Dumnezeu încă mai cheamă,
Oameni să se pocăiască,
Și pe tine te cheamă Dumnezeu,
Să te pocăiești prietenul meu.

Și tu ești chemat,
De Dumnezeu care te-a creat,
Să nu mai stai așa,
Ci să te pocăiești acuma.

Căci va veni o clipă mare,
Când vei pleca dincolo de soare,
Va veni și clipa ta,
Când vei părăsi pământul acesta.

Și ce trist de tine,
Să pleci nemântuit în veșnicie,
Ce trist de inima ta,
Să pleci fără Dumnezeu în ea.

Să arzi o veșnicie întreagă,
În focul care nu se stinge niciodată,
Omule nu mai sta așa,
Până când ai de gând să stai împietrit acuma.

Mâine poate ai plecat,
Departe de Cel Preaînalt,
Poate ai plecat de pe acest pământ,
Dar vrei să pleci fără Domnul Isus?

Tu realizezi situația ta,
Cât de gravă este acuma?
Tu realizezi în inima ta,
Căci ai pierdut mântuirea?

Căci nu ai vrut în viața ta,
Să te pocăiești cum spune Biblia,
Ci ai vrut tot mereu,
Plăceri pentru trupul tău.

Ai refuzat o viață întreagă,
Pe Dumnezeu din slavă,
De aceia meriți Iadul ce te așteaptă,
Meriți să arzi o veșnicie întreagă.

Gândește-te bine și nu mai aștepta,
Cerul încă poate fi casa ta,
Încă inima ta mai bate,
Deci nu sta împietrit pe mai departe.

Și fă ce trebuie făcut,
Să fi și tu mântuit acum,
Nu aștepta ziua de mâine,
Căci poate nu mai ai suflare în tine.

Amin