Poporul Român, este în disperare,
Căci este departe de Hristos.
El nu trăiește după Scriptură,
Ci, după lucrurile de jos.

Rugăciunea nu mai este rostită,
Și Păcatul este tot mai înfăptuit.
Răbdarea lipsește dintre oameni,
Trăind numai după lucrul închipuit.

Credința este tot mai Slabă,
Din Sufletele Românilor.
Nu cunosc adevărul Sfânt,
Și rătăcesc fără Har și Cuvânt.

Orbită este lumea,
Și înșelată de Satan.
Tot mai mulți fug după el,
Stând toți cu ochii în ecran.

Vestea bună trece,
Pe lângă a lor Suflet.
Neștiind viitorul lor,
Stând cu un necurat Cuget.

Chiar și pentru aer,
Noi trebuie să mulțumim.
Nu se mai pomenește,
De mulțumiri și de Harul cel Divin.

Surzi și nepăsători suntem uneori,
Față de Hristos Al nostru Împărat.
Nu mai veghem în Domnul,
Și numai lucrăm cum am mai lucrat.

Avem nevoie de Înțelepciune,
Ca să pricepem ce ne vorbește.
Noi suntem uneori întunecați,
De Satan, de mâini legați.

Isus Hristos ne va Curăța,
De pata din inimă cea murdară.
Va trimite Duhul Sfânt,
Ca să scoată toate duhurile rele afară

Schimbați de Isus să fim,
Să venim fără teamă.
Și să Credem că el poate,
Să ne scoată din noapte.