IDENTITATE UITATĂ ÎN CORP
Am îmbătrânit, dar undeva în mine sunt încă un copil,
Fără continuitate, ocazional, mă furișez, așa, ușor, tip-til,
Respir aer curat, căci nu e o ruptură, e chiar realitate,
Sunt un copil ascuns în corp cu greutate,
De multe ori aș evada, dar nu se poate,
Căci nu e cheie la îndemână, doar în singurătate.
Deci continui să trăiesc cu a mea identitate uitată în corp,
Dar mă furișez uneori și mă regăsesc,
Copilul din mine e real, sunt eu cu un corp îmbătrânit.
Emilia Dinescu