Doamne, cât de ger e-afară!
Iarna asta mă-nfioară
Şi în inimă-mi pătrunde
Pe-ale gândurilor unde
Şi mi-e teamă şi mă doare
Că zăpada asta mare
Se va strecura în viaţă
Printre nori şi fulgi şi ceaţă
Şi n-am să mai pot cânta
Şi n-am să mai pot visa
Căci în anii ce-au trecut
Trebuia să strâng mai mult
Şi iubire şi credinţă
Să am astăzi biruinţă!
Mă aplec cu reverenţă:
Doamne, lasă-a Ta prezenţă
Peste iarnă, peste noi,
Lasă-al dragostei şuvoi
Şi transformă-n bucurie
Tot ce e şi ce-o să fie
Iar când gerul ne-nfioară
Dă-ne-o nouă primăvară!

Vulcan-13-01-2026
Mary