Nu fii viclean,
Nu te duce spre rău.
Ia aminte creștine,
Te va judeca pe tine,
Însuși Creatorul Dumnezeu.

Învățătorul ne învață,
Să nu poftim la rele.
Să ne ținem frâu,
Înotând în a Domnul râu,
Uitând clipele cele mai grele.

Dumnezeu în bunătatea lui,
Ne primește în a sa Slavă,
Ne vindecă de amar,
Domnul prin al Său Har,
Inima să nu fie bolnavă.

Ne mai rabdă Domnul,
Dar se va sfârși o dată.
Ne va scoate la judecată,
Dacă nu am mers pe calea Dreaptă,
Și nu l-am primit pe Isus ca Tată.

Tot mai reci suntem,
Din ce în ce mai mult.
Nu mai veghem pe cale,
Trăim fără de adunare,
Căci avem religie și un cult.

Suntem tot mai surzi,
Neauzibd Sfântul Cuvânt.
Privim mereu spre lume,
Și deloc spre al său nume,
Trăind doar pentru pământ.

Inima ne este împietrită,
Pe două căi dusă,
Lovită cu arme reci,
De dușman pe Veci,
Plină de răni străpunsă.