Cu cât mă uit mai mult la Domnul
Cu cât mă-ncred mai mult în El,
Realizez atunci ce-i omul
Și dac-ascult de el, mă-nșel.

Cu cât privesc mai mult la Fiul
Cu cât m-aplec sub crucea Lui,
Îmi văd clar bârna, chiar și paiul
Din ochii mei și nu ai fratelui.

Și de m-aplec mai mult sub cruce
Văd starea mea de om murdar,
Doar sângele-I cel Sfânt mi-aduce
Iertare de păcatul cel amar.

Și doar dacă privesc la Domnul
Și ascult de Sfântul lui Cuvânt,
Nu am să fiu trădat de omul
Nicicând, deloc pe acest pământ.

Și doar la Domnul găsesc pacea
Și numai El mi-o dă în dar,
Căci vreau mereu să-I aud vocea
Și-aici și-n veșnicul hotar.