GÂNDURI
Ce este omul pe pământ, de umblă fără de Hristos,
Este doar umbră trecătoare, căci viața trece furtunos,
Și repede se scurge timpul, este monedă prețioasă,
Pierdută simplu, dar dramatic, secunda este valoroasă.

Stau și privesc prin geamul mic, odaia casei părintești,
Aici stăteam și ascultam, se depănau multe povești,
Povești cu zâne fermecate și zmei viteji, dar totuși eu
Îmi amintesc acum povestea unei păpuși de lemn, nu-i zmeu.

Imaginar îmi fuge gândul, mă pierd în gânduri, așa-s eu,
Sunt doar o marionetă, de nu trăiesc cu Dumnezeu,
Iar păpușarul e satana, ce vrea, sub falsa libertate,
Să mă atragă către sine, căci eu sunt om și am păcate.

Privesc prin geamul casei mele, o lacrimă în rugăciune,
Nu vreau să fiu marionetă, vreau să fiu simplu, o minune,
Vreau să trăiesc în veșnicie, nu sunt marionetă eu,
Sunt doar o fată păcătoasă, l-am acceptat pe Dumnezeu.
Emilia Dinescu