Lacrimile pocăinței
Sunt mărgăritare rare.
Și virtuțile credinței
Ce-aduc harul biruinței
Nu au mare căutare.

Nu sunt bucurii sub soare
Mai sublime și cerești
Ca bucuriile în care
Curg lacrimi de cercetare
Și prin Duhul te întărești.

Lacrimile pocăinței
Sunt ceresc tezaur
Ce în duhul umilinței
Cu evlavia căinței
Te ușurează ca un abur.

Ca să poți pluti spre cer
Prin văzduhul limpezit
Unde gânduri rele pier,
Se pierd ca într-un mister
Pentru sufletul căit.

Lacrimile pocăinței
Înfrumusețează fața
Arsă de focul arșiței.
Și pe mijlocul uliței,
Cei din jur îți simt dulceața.

Poți să răspândești nectarul
Harului de sus venit,
Dacă arzi pe-altar ca jarul
Și lucrează-n tine darul
Celui ce-a fost răstignit.

Lacrimi de bucurie
Curg pe-obrajii mântuiți.
Duhul Sfânt de sus adie
Cu mângâieri din veșnicie
Când sunt oamenii smeriți.

Ele limpezesc în suflet
Tot ce-a fost mai tulburat.
Luminează al meu cuget
Și-mi dau bucurie-n umblet
Ca s-alerg mai avântat.

Lacrimile fac curat
Sufletul ce se căiește
De-orice greș, de-orice păcat,
Și podeaua ce-au udat
Despre el mărturisește.

Domnul vede și ia seama
Când adânc ne pocăim.
Ne izbăvește, ne ia teama,
Ne transformă-n bine drama
Și vom putea ca să-I slujim.

Lacrimile îmi aduc
Cerul mai aproape
Când pe căi sfinte apuc
Și nu mai rătăcesc năuc,
De Isus departe.

Îmi doresc o părtășie
Cu toți sfinții lui Isus.
Și aici, și-n veșnicie,
Vreau să-I cânt cu bucurie
Că mântuire mi-a adus.
Amin.
(Marți, 3 iunie 2025)