MAMA
Femeia care aprinde seara,
Ea poartă un nume măreț...
E mama...
Cu grijă ne așteaptă acasă,
E trezită o dată cu zorii,
Poate mai dimineață.
Căldură e-n casă mereu,
Continuitate în foc nu țin eu...
Doar mama.
Ea este chiar viața,
Prin ea noi trăim,
Ea dă sens la tot,
Dar nu prețuim.
O viață avem,
Dar nu ne gândim,
Cât mama trăiește, căldură jertfește,
Nimic nu-și dorește,
Femeia care aprinde seara,
Decât o privire cu multă iubire
Și poate o rugă, în slavă să ajungă,
Căci ea s-a rugat neîncetat.
E timpul de acum,
S-o ții de mână pe drum,
Cu căldură mereu să o ocrotești.
Când nu va mai fi,
Femeia care aprinde seara,
Un pic din tine pe loc va muri
Și mult vei jeli,
De aceea dă-i timpului continuitate,
Fă-ți amintiri frumoase, de calitate,
Dă un sens nou vieții,
Căci o viață o ai,
Acum e timpul ca grijă mai multă să dai
Femeii care îți luminează seara,
E mama.
Emilia Dinescu