COLIND FĂRĂ ADRESĂ
Nu vreau să deranjez, am colindat tot anul,
Nu vreau simbrie, nici un dar, nici banul,
Aș vrea să te oprești, eu te colind pe tine,
Așa cum o fac zilnic, doar în rime.

Aș vrea să îți trimit în plic această poezie,
Nu am adresa ta, tu nu mi-ai dat-o mie,
Nu am o hartă să mă orientez,
Dar te colind, îți spun de al meu crez.

Oprește-te o clipă, tu ești în trenul vieții,
Urmează o haltă mică, nu-s zorii dimineții,
Coboară pe peron, e timpu-ntârziat,
Ascultă al meu colind, o rugă am înălțat.

Nu e senin de mult, doar nor și întunecat,
Eu te colind pe tine, e timpul de rugat,
Să înălțăm o rugă, ce dacă-i sărbătoare,
Ba, chiar profit de aceasta, îți spun a mea urare.

Poate te-am plictisit, dar nu port nici o vină,
Aș vrea ca poezia să fie un fir mic de lumină,
De aceea te colind nu doar acum, mereu,
Căci vreau să îl cunoști pe al meu Dumnezeu.
Emilia Dinescu