ÎN CAMERA UNDE AERUL ȚIPĂ
În camera unde aerul țipă, în camera inimii mele,
Am îngropat adânc urâtul, ce s-a întâmplat și multe rele,
O rană adâncă e îngropată, eu nu mai vreau să-mi amintesc,
Un pas eu fac cât mai departe, trecutul vreau să-l părăsesc.
Mă depărtez și fug departe, departe de orice ecou,
Eu știu că-i frig la mine-n suflet, nu vreau să lupt, nu sunt erou,
Sunt doar un laș care se teme, și aerul e sufocant,
C-o respirație greoaie, eu simt ca totu-i iritant.
Emilia Dinescu