DESCULȚĂ PRIN ÎNTUNERIC
Desculță prin întuneric, prin întunericul vieții amare,
Am cules spinii trădării, spinii durerii la mine-n picioare,
Pe drum am lăsat numai sânge, căci spinii adânc au intrat,
Dar știu că nu doare rana, cât doare că mulți m-au trădat.

Desculță prin întuneric pășesc, îmi doresc doar lumină,
Doresc libertate, nu ură, nu vreau și nu caut vreo vină,
Vinovatul sunt eu, nu e altul, întunericul mult mi-a plăcut,
Spinii nu dor ca păcatul, păcatul o rană de moarte a făcut.

Desculță prin întuneric și astăzi pășesc, dar cu frică și teamă,
E liniște profundă în mine, ascult, să aud glasul Lui cum mă cheamă,
Pășesc fără grijă, nu-s spini, e palma divină, Hristos e cu mine,
Desculță prin întuneric eu sunt, dar nu mă tem de ce vine.

Desculță prin întuneric am fost călătoare o viață,
Dar iată, vin zorii, mă bucur, aștept acea dimineață,
Când drum de lumină pe cer voi vedea, libertate
Plătită cu sânge de Hrist, pe mine din întuneric mă scoate.

Desculță prin întuneric de ești, nu te teme, pășește,
În viață de-i greu, orice om pace divină dorește,
Întinde o mână, Hristos te așteaptă la capăt de drum,
Chiar astăzi, nu mâine, e timpul să mergi cu Isus de acum.
Emilia Dinescu