TOAMNA ÎN CARE AM RESPIRAT ALTFEL
Eu m-am născut de două ori, dar numai toamna întotdeauna,
De prima toamnă nu vorbesc, nu că îmi e totuna,
Dar nu îmi amintesc nimic, era al meu început de viață,
Eu știu doar ce mi-a povestit mama într-o caldă dimineață.

A doua toamnă s-a întâmplat când am pășit pe Calea dreaptă,
Nu vreau să credeți că sunt mândră sau că mă cred vreo înțeleaptă,
Un abur este viața noastră, iar fără Dumnezeu nu-i viață,
E doar o simplă alergare, e teamă fără de speranță.

Cu drag trăiesc a doua viață, am renăscut, sunt fericită,
Am echilibru și speranță, mă simt în toate împlinită,
Toamna în care am respirat altfel, de atunci pot spune că trăiesc
O libertate adevărată, cu drag și dor de cer vorbesc.
Emilia Dinescu