CINE SUNT EU
De multe ori mă simt căzută, chiar tremur, plâng, ades cârtesc,
M-așez în fața colii albe, în vers cu Dumnezeu vorbesc,
Așa sunt eu, sunt om ca tine, am greutăți, căci viața-i grea,
Dar mă aplec în rugăciune, nu vreau să mă transform în rea.

Sunt simplu om, îmi duc povara, de multe ori chiar obosesc,
Însă atunci m-aplec în rugă și tot strigând, mă odihnesc,
Nu mă ridic întotdeauna, pe Dumnezeu de mână îl iau,
El mă ridică, mă susține, să lupt cu Dumnezeu, eu vreau.

M-am lăsat pradă disperării, am tot cârtit și mi-e rușine,
Căci pâine am avut pe masă, nu ne-au lipsit bucate bune,
Dar firea asta pământească și trupul ăsta muritor,
Cade ades în disperare, parcă n-ar fi Mântuitor.

Sunt fără merit, păcătoasă, dar har divin Domnul mi-a dat,
M-așez să scriu când sunt fricoasă sau sufletul mi-e încercat,
În tot ce scriu îmi vorbesc mie, mă cert că știu că am greșit,
M-aș bucura să fiu utilă, să știu că-n vers te-ai regăsit.

Cine sunt eu, eu sunt un nimeni, acum aș vrea să vă răspund,
Un nimeni prețios în Domnul, ce scriu acum un vers plângând,
Nu am valoare pământească, sunt valoroasă pentru cer,
Cine sunt eu, nu mai contează, s-a dezlegat acest mister.

Nu știu dacă în vers sunt clară, nu știu prea clar eu să vorbesc,
Însă să spun că-s mântuită, o strig chiar tare, îndrăznesc,
Cine sunt eu, un vas prea slab, dar prețuit de Dumnezeu,
În versuri și în rime cânt, cât voi trăi, așa sunt eu.
Emilia Dinescu