Drumuri și poteci înguste
Care duceti spre izvoare,
Și voi, flori frumoase, colorate,
Când sunteți de drumeți călcate,

Parfumul din voi se mai simte?
Sunteți voi flori originale
Sau doar frumos colorate?
Grădinarul vă udă mereu,

Ca să răspândiți parfumul sfânt
Celor ce in în necazuri sunt.
De ce nu vă lăsați udate
Când veniți la adunare?

De ce nu vă lăsați modelate
Când Grădinarul vă vorbește?
De ce parfumul lumii vă atrage
Cu mirosul lui fermecător?

Voi aici sunteți doar călători.
Rămâneți fii și fiice la izvor;
În preajma lui sunt multe flori.
Grădinarul cu drag vă curățește

Când petalele vi le deschideți.
Flori frumoase de primăvară,
Ați trecut cu greu prin iarnă;
Acum Soarele pe cer apare

Și din nou vă încălzește,
Ca să înfloriți din nou,
Să-i încântați pe trecători
Când sosesc ei la izvor.

Sunteți ca niște flori de colț:
Doar drumeții mai curajoși
Se cațără pe stânci înalte
Să vadă a voastra lucrare,

Pe care o faceți în adunare.
Acolo vântul bate cu putere,
Parfumul din voi repede dispare,
Acolo sunt furtuni și grindină vă bate.

De aceea trebuie să fiți mai des pansate,
Nu mai fiți atât de descurajate.
Grădinarul mult vă iubește,
De aceea azi, prin versuri, vă vorbește.

31.03. 2019, ora 14:00