SUB UMBRELA UNUI APUS RUGINIU
Sub umbrela unui apus ruginiu scriu o poezie,
E timpul să mă cert, îmi scriu acum chiar mie,
Din frunză fac penel, o înfig în inimioară,
Aș vrea să scot în rime tot ce poate să doară.

Un vânt de dor mi-aduce aminte că trăiesc.
În rugăciune sfântă lumină eu cerșesc,
Aș vrea să ies din conul durerii nesfârșite,
O șoaptă de speranță în rime încâlcite.
Emilia Dinescu