SUNT TRISTĂ
Sunt tristă și mă plimb, simt o durere surdă,
Durere, oboseală, ca după multă trudă,
Nu am făcut nimic, decât am lenevit,
Dar parcă tot pământul doar eu l-am săpălit.

Am primit lovitură, un oftat port în suflet,
Se aude ca ecou, al pasului meu umblet,
Nu-i nimeni să m-asculte, doar eu stau sub castan,
Am fost zdrobită zdravăn, exact ca de un ciocan.

Cu cine să vorbesc și cui să îi explic,
Vorbesc cu o castană pe care o ridic,
Un chicot se aude, doi tineri vin în parc,
Eu strâng în pumn castana, nu spun nimic, doar tac.
Emilia Dinescu