Ne stă în faţă-o poartă larg deschisă,
Un drum adeseori necunoscut,
O pagină ce încă n-a fost scrisă
Marchează-n taină noul început.

Ne stă în faţă-o lume rea în care
Ne-așteaptă o „priveliște de vis”
Cu multele-i momeli înșelătoare
Ce le ascunde „falsul paradis”.

O vai! Ce nor de întrebări ne-aşteaptă
Despre necunoscutul infinit...
Căci nici în mintea cea mai înţeleaptă
Nu s-ar găsi răspunsul potrivit.

Câte pericole-s în flori frumoase-ascunse
Şi câţi prieteni sunt vrăjmaşi de moarte;
Mistere şi-adevăruri nepătrunse
Se împletesc cu vorbe seci, deşarte.

Aşa uşor se clatină credinţa
Când încercările ne împresoară,
În pulbere călcată e voinţa
În faţa poftelor ce ne doboară.

De hotărâri ce le-am luat cu teamă
Nu ne-am ţinut, şi azi ne e ruşine
Căci n-am luat pericolul în seamă
Şi n-am vegheat, aşa cum se cuvine.

De-aceea Doamne-Ţi implorăm prezența,
Să fii cu noi mereu de azi 'nainte
Şi-n ceasul când ne-apasă neputința,
Să-avem povaţă sfintele-Ţi cuvinte.

Ne înspăimântă căile deșarte
Umbrite de-al păcatului noroi...
Nu ne lăsa să mergem mai departe
Dacă nu vii şi Tu la drum cu noi!