Purtăm în trupul nostru o comoară,
În vas de lut „Tezaur preţios”,
Adeseori primim chiar şi ocară,
Căci suntem rod al Jertfei lui Hristos.

Avem în noi puteri nebănuite,
Un Dumnezeu ce nu se lasă-nfrânt,
Dar câteodată-n luptele cumplite,
Suntem aşa uşor puşi la pământ...

Dar nu pierim în ceasul încercării,
Nu dăm 'napoi când drumul e prea greu
Și nu plătim tribut descurajării,
Căci noi avem un mare Dumnezeu.

În trupul nostru-i vie amintirea
Ce ne arată moartea lui Isus,
Ca să se-arate cu putere izbăvirea
La viață pentru Slava cea de sus.

Acum nu mai trăim pentru osândă,
Nu ne-nspăimântă-a judecății zi,
Căci noi prin moartea Lui avem izbândă
Și pentru El prin El noi vom trăi.

Nădăjduim şi vom trăi cu dorul
Că-n ziua când cei morţi vor învia,
Cel ce L-a înviat pe Salvatorul
Ne va chema din morţi în Slava Sa.

Dar până-atunci, trăim cum se cuvine
Şi mulţumiri aducem lui Hristos,
Căci tot ce se petrece, rău sau bine,
Prin Harul Lui ne este de folos.