Dumnezeul lui Israel, cel care-ai răscumpărat,
Omenirea și pământul, sângele când ți-ai vărsat,
Mai privește înc-o dată, spre un plâns ce-i auzit,
Căci poporul Tău Isuse, este aspru prigonit.

Inimile ce sunt triste, înconjoară-le îndat,
Cu iubirea nesfârșită, ce pe cruce-ai arătat,
Să nu simtă greul luptei, uneori ce-i mult prea grea,
Ca să fie scufundate, în suspin... nu le lăsa.

Mâinile nelegiuite, azi apasă pe pământ,
Rodul suferinței Tale, care l-ai adus venind,
Din al cerurilor slavă, ca să mori nedreptățit,
Vino-n grabă cu dreptatea, celui azi ce-i prigonit.

Mai privește cu-a Ta milă, spre acei ce obosesc,
Și spre ce-i ce-n încercare, spre pământ ei doar privesc,
Nu-ți ascunde fața Doamne, nici mânia n-arăta,
Iartă azi neascultarea, care nu e-n voia Ta.

Pleacă și a Ta ureche, de-ajutorul Tau fii plin,
Să muțească gura care, scuip-al morții ea venin,
Izgonește-o dinaintea, celor care sunt ai Tăi,
Biciuiți cu vorbe grele, biciu-i limba celor răi.

Stau potrivnicii la pândă, lațul lor este întins,
Peste straja dimineții, vor poporu-a fi învins,
Bunătatea-ți ce-ai păstrat-o, pentru cei ce te slujesc,
Mai arat-o înc-odată, Căci sunt vremi când obosesc.

Fă neliniștea să piară, căci lăstarii i-au crescut,
Celor părăsiți de oameni, să le fii în toate scut,
Fii lumina, fii puterea, celor care te iubesc,
Care în tăcere rabdă, spre tărâm Dumnezeiesc.

Spulberă și asuprirea, Dumnezeul tuturor,
Mântuirea ești, Salvarea, doar Tu ești Apărător,
Umbra morții, alungată, poate fi de mâna Ta,
Tu ești viața, Tu ești calea, numai Tu ești dragostea.
Amin