ÎN CAMERA DE SUS
Noi ne rugăm mereu în camera de sus,
Nu am venit c-am vrut, chiar Domnul ne-a adus,
Fereastra rugii noastre spre cer este deschisă,
Vrem să plecăm spre slavă, aceasta e promisă.

Hristos nu a mințit, nu minte niciodată,
Îl vom vedea pe nori, ne ia acasă îndată,
Noi stăm pe metereze și ne rugăm mereu,
În numele Lui Hrist' strigăm la Dumnezeu.

Aducem cu durere tot ce mult ne apasă,
Strigăm pentru vecini, căci pentru ei ne pasă,
Pentru a noastre rude ce nu te-au acceptat,
Strigăm în rugăciune, strigăm neîncetat.

Și listele le aducem, sunt scrise cu suspine,
E timpul la sfârșit, noi știm nu va fi bine,
Dar cerem pocăință și cerem Duhul sfânt,
Să fi cu noi cât suntem și noi pe acest pământ.

Aducem nume multe, cunoști pe fiecare,
Nu cerem nici blestem, nici binecuvântare,
Îți cerem să-i trezești pe cei ce rătăcesc,
Noi numele le spunem, în cer eu îi doresc.

E multă suferință, e timpul la sfârșit,
Prin boală și prin moarte poporul e lovit,
Tu ești al nostru Medic și Ție ne rugăm,
Noi stăm uniți în rugă și nu vrem să cedăm.

Suntem o grupă mică, puterea e la Tine,
Curând se schimbă totul, Hristos curând revine,
Așa cum stăm acum, vom sta în veșnicie,
Dorim fierbinte cerul, e a noastră bucurie
Emilia Dinescu