Dă-mi laptele Duhovnicesc
Și hrana cea Divină
Ca-n omul cel ascuns să cresc
Și-n jur să răspândesc lumină

Să fiu cu dragoste-mbrăcat
Nu cu dispreț sau ură
Să nu mă las ușor purtat
De orice vânt de-nvățătură

Să fiu mereu însuflețit
De Duhul Tău Cel Sfânt
Neprihănit, blîând și smerit
Și-mplinitor de-al Tău Cuvânt

Dă-mi apa Ta Isus iubit
Ca în Samaria odată
Cînd la fântână Te-ai oprit
Iubire Sfântă și curată

Să nu-mi mai fie niciodată
Nici sete și nici foame
Ci mană binecuvântată
Și apă vie să-mi dai Doamne

Dă-mi Duhul dătător de viață
Și ploaia cea târzie
Mă-ndrumă Tu și mă învață
Să fiu o oază în pustie