Încă un an s-a dus în veșnicie,
Alături de mulţi ani, care-au trecut...
Dar ei vor fi odată mărturie
La tot ce noi în viaţă am făcut.

Se vor desfăşura la Judecată,
Pe rând în faţa noastră, ca o carte,
Din ale cărei file ni se-arată
Şi zile bune şi trăiri deşarte.

Acum e încă vie amintirea
Acestui an, ce trece-n veşnicii,
Azi poţi vedea ce-amară-a fost trăirea,
Când n-ai vegheat destul curat să fii.

Priveşte azi la zilele durerii,
La ceasul trist al nepăsării tale,
Când n-ai stropit cu Sângele salvării
A casei uşiori, în vremi de jale.

Un dar nemeritat, un an de pace
Îţi stă 'nainte: Cum îl vei primi?
Stăpânul te întreabă: Ce vei face?
Acum, când vei începe-o nouă zi.

Nu sta nepăsător faţă de darul
Ce Tatăl ţi l-a dat în folosinţă...
Cât mai există încă-n lume Harul,
Slujeşte-I Lui, cu râvnă şi credinţă.

Intră în holde, Secerişu-i mare!
Se pierd în vânt comori nepreţuite...
Cât încă-i zi, adună în hambare,
Căci e târziu, şi vara-i pe sfârşite!