GÂNDURI
Cine sunt eu, un nimeni și un nimic,
Un om mărunt ce-n versuri vreau să zic
Despre ce sunt, ce simt și ce iubesc,
În versul meu acum vă mulțumesc,
Vă mulțumesc, sunteți parte din mine,
Încerc să scriu, de multe ori nu-s rime,
Printre cuvinte vreau să mă găsiți,
Sunt mulțumită să vă regăsiți,
Căci ne-am pierdut cu toții în vâltoarea vieții,
Ne-am rătăcit din zorii dimineții,
Am rătăcit cărarea și părem pierduți,
Pierduți în timp, în doruri stăm tăcuți.
Tăcem, căci ne e frică să vorbim,
Nu suntem noi, mai mult ne rătăcim,
Mă rătăcesc și eu printre cuvinte,
Căci amintirea vie mă cuprinde.
Cine sunt eu... Nu știu să mă descriu,
Dar am un Dumnezeu care e viu,
Doresc să vă vorbesc de El în toate,
În rime, în cuvinte și în fapte,
De aceea în încheiere mă prezint,
Sunt visătoare, visez, nu vă mint,
Sunt simplu om, vorbesc în poezie,
Și sper să scriu mereu, și-n veșnicie.
Emilia Dinescu