„Locul unde Hristos alege să stea”

Sărăcia nu miroase a poezie. Miroase a frig, a haine umede, a mâncare puțină. Are chip obosit și privire care nu mai cere nimic, ca să nu mai fie refuzată.

Acolo, exact acolo, Hristos nu trece în grabă. El nu întreabă cât ai făcut, nici câte proiecte ai bifat, nici câți oameni te-au aplaudat. El întreabă doar: „Ai stat cu cel căzut?”În teren înveți ceva ce nu se predică des: că nu toți săracii cer ajutor, unii cer doar să nu fie uitați. Când dai o pâine, dai din ce ai. Când stai lângă un om fără nimic, dai din ce ești. Și uneori, la final de zi, pleci mai gol decât ai venit. Obosit. Fără rezultate clare. Dar exact atunci, în tăcerea aceea grea, Dumnezeu spune încet:

„Acolo unde ai stat tu astăzi, am stat și Eu.”Hristos nu s-a născut într-o casă bunăca să ne învețe că valoarea nu vine din siguranță. A trăit printre cei respinșica să ne arate că iubirea adevărată nu se teme să piardă timp, confort și reputație. Dacă astăzi ai fost murdar pe mâini, dacă ai fost neînțeles, dacă ai ajutat fără să vezi schimbare imediată, nu ai eșuat. Ai fost unde trebuia.

Rugăciune scurtă: Doamne, păstrează-mi inima moale într-o lume dură. Să nu mă obișnuiesc cu durerea altuia. Și chiar când nu mai am putere, fă-mă prezent. Amin.

Autor Daniel Ursachi