Regele fără palate,
Într-o iesle se năștea,
Haina cea de umilință,
Și smerenie-mbrăca.

Fără slavă și mărire,
Printre paie s-a născut,
Cel ce-i fără începuturi,
Să ne-aducă început.

Împăratul veșniciei,
Cobora pe-acest pământ,
Să aducă mântuire,
Urma Sa spre locul sfânt.

Urma cea însângerată,
Căci era lovit, scuipat,
Ca să sufere-n tăcere,
Slava-n urmă a lăsat.

Soarele neprihănirii,
O lumină ne-a adus,
În nedreapta judecată,
Când era umil, supus.

Pentru asta se născuse,
Ca să moară răstignit,
Fiecare ca să vadă,
Cât de mult El ne-a iubit.

Steaua dintre mii de stele,
Noaptea-n zi a prefacut,
Când în iesle Salvatorul,
Omenirii s-a născut.

Peste tot azi se vestește,
Despre jertfa ce-a adus,
Când lăsa o veșnicie,
Viața să își dea Isus.

Vestea cea mai minunată,
Se aude pe pământ,
Despre-o naștere în ieslea,
Care a primit un Sfânt.

Vie este-a Sa venire,
Omenirea de-a salva,
Chiar de mii de ani trecură,
Se vorbește... tot de ea.
Amin