Ferice de cei ce cugetă, mereu zi și noapte
La legea Domnului, căci ei are de ea parte
De bunătatea Domnului zărită în credință
Ei ades se bucură de a D-lui bunăvoința.

Popoarele cugetă la lucrurile cele deșarte
Și Dumnezeu mai greu le va face dreptate
Înșelăciunea este în inima cea amăgită
Care cugetă la rău și atunci ea este ispitită.

Cine cugetă mereu la lucrurile nelegiuite
În inima, și se gândește lucruri nesăbuite
Nu este de Domnul Dumnezeu ascultat
Și pomul vieții sale nu-i binecuvântat.

Cine cugetă ades la al Domnului Cuvânt
Zboară în sus, pe aripile Duhului Sfânt
El își găsește fericirea sa armonioasă
Când pleacă departe și când se vine acasă.

Chiar dacă noi am fost astfel necredincioși
Față de Domnul și am fost așa de furioși
Am vorbit cu apăsare și răzvrătire în case
Am cugetat și vorbit cuvinte mincinoase.

Să ne întoarcem la Domnul plângând
Căci Domnul Dumnezeu nu obosește iertând
El vrea să venim înainta Lui cu umilință
Ca să fim curățați prin har și pocăință

Să-l Iubim pe Domnu Dumnezeu, așa
Cu tot sufletul nostru și din toată inima
Cu tot cugetul cu toată forța și puterea
Chiar și în încercări și-n vremea cea grea.

Mulțumim Doamne Dumnezeule că cugetăm
La cuvântul Tău cel sfânt și ne luptăm
Să avem un cuget luminat de Duhul Sfânt
Și să trăim frumos viața pe acest pământ.
23.12. 2025