Când te-ai coborăt

Când te-ai coborât ai împărțit în două istoria
Lăsând în urmă splendoarea eternă și gloria
Iar cortegiul de stele te-a urmat îndeaproape
Având în frunte steaua ce-a luminat în noapte

Când te-ai născut timpul parcă sa oprit în loc
Căci din clepsidra veșniciei curgea un foc
Focul trimis ca să curețe tot ce era murdar
Începând în iesle drumul și sfârșindu-l la calvar.

Când cutreierai pe jos satele și cetățile Iudeii
Din Ierusalim și Ierihon pân' la marea Galileii
Ai vindecat și chemat la tine pe toti cei nevoiași
Săturând cu pâini și pește pe truditi și împovorați

Când plângeai privind cetatea ce fusese cercetată
Că nu înțelegea iubirea ce-i fusese arătată
Refuzând a te cunoaște Fiul celui Sfânt și Mare
Îngropată in tradiții și-n întunecimi amare

Când la stâlpul biciuirii ai răbdat tot chinul greu
Plătind tot păcatul lumii, inclusiv păcatul meu
Iar in tâmple îți intrau, spini cu tepii lor prealungi
Sângele-ți curgea la vale pe a crucii negre dungi

Când cu mâinile întinse Tu pe cruce te-ai întins
Și strigai privind spre Tatăl care este-n necuprins:
Iartă tuturora Tată căci ce fac ei azi, nu stiu
Când lovesc cu amar și ură în nevinovatu-Ți Fiu

Când făceai acestea toate eu eram în al Tău plan
Căci voiai ca să mă smulgi din robia lui satan
Te-ai jertfit cu bucurie căci așa mult mai iubit
Pentru toate acestea Doamne fii in veci de veci slăvit.

DInu Ciolte
10.12. 2025