Dintre mii și mii de stele,
Una este și a mea,
Cale catre veșnicie,
Poate steaua-mi lumina.

Ea mă ține și de mână,
Când trec valea eu mai greu,
Este-o stea strălucitoare,
Tatăl ei... e Dumnezeu.

Nopții spune ca să tacă,
Să n-am teamă eu în ea,
Este steaua ce mă face,
Să zâmbesc când calea-i grea.

Cu ea cânt când întristarea,
Ma cuprinde ca să cad,
Dar nu poate căci privirea-mi,
Țintă e spre loc înalt.

Netezește și cărarea,
Ce se-ntinde-n fața mea,
Cu lumină se coboară,
Ca să pot înainta.

Îmi arată răsăritul,
Plin de slavă ce va fi,
După noaptea ce aleargă,
Suflete a înghiți.

Este steaua ce odată,
Betleemul lumina,
Să aducă mântuire,
Sus, pe cruce-n Golgota.

Mă-nsoțește-ntotdeauna,
Pe un drum spre infinit,
Este steaua vieții mele,
Sufletul mi-a mântuit.

M-a-mbrăcat în haina albă,
Noi puteri mereu mi-a dat,
Este steaua biruinței,
Ea mă ține să nu cad.

Stralucește-ntotdeauna,
Calea ca să pot vedea,
Nu mă satur niciodată,
Să o am în preajma mea.
Amin