Isus, Prietenul meu bun,
Cu zorile în mână,
Privesc adânc spre infinit,
Spre Țara cea divină.

Mi-e sufletul mereu grăbit,
De-a te-ntâlni odată,
În Marea zi care va fi,
De slava-ți plină toată.

Isus, alinul meu ceresc,
Ce inima-mi alină,
Iubirea Ta m-a copleșit,
Mi-e viața doar senină.

Sub harul Tău m-ai așezat,
Să nu rămân în vale,
Puterea Ta m-a ridicat,
Să nu mă pierd pe cale.

Isus, al meu Vindecător,
Tu n-ai lăsat o clipă,
Să fiu de răni aici condus,
Spre viața-ntr-o risipă.

Balsam divin ai revărsat,
Ai șters Tu orice rană,
De pe-al meu dor, și ochii mei,
Ai luat orice năframă.

Ai pus în inimă un jar,
Ce stă aprins și-n noapte,
Cu lacrimi l-am udat mereu,
De Tin' să fiu aproape.

Mi-ai dăruit adânc suspin,
Un cânt pe-adânc de vale,
Să te cunosc cu-adevărat,
Un har fierbinte-n jale.

Isus, Prietenul meu drag,
Care mă ții de mână,
Dar și departe de un drum,
Prin lumea cea păgână.

Te-am cunoscut în zile lungi,
Și-n nopți fără hotare,
Mereu cu mine ai rămas,
Ești dragostea cea mare.
Amin