Din mâna Ta curge izvorul,
Ce răcorește un pustiu,
Îmi potolește el și dorul,
Un dor de Tine... ce e viu.

Din mâna Ta coboară pacea,
Să te cunosc cu-adevărat,
Mă-mbraci cu razele de soare,
Să merg pe urma ce-ai lăsat.

Din Tine vine și lumina,
Ce mă conduce-n vreme grea,
În noaptea ce-i de groază plină,
Să nu am teamă eu de ea.

Să văd un mal și răsăritul,
Ce mă va duce-n cunoscut,
În Țara celor împlinite,
Să am cu Tine-un început.

Din Tine curge-nțelepciunea,
Sub ploaia ei eu poposesc,
Căci nu aș vrea ca nici-o clipă,
Prin vremi de azi să obosesc.

Mi-e graba iute pe cărare,
Să trec de trecătoare-aș vrea,
Biruitor în lupta mare,
Să mă oprească ce ar vrea.

Din Tine vine veșnicia,
Tu ești divinul început,
Și pacea fără de hotare,
Numai în Tine-am cunoscut.

Mă face fericit suspinul,
Ce-i doar de Tine alinat,
Nu stau departe de iubire,
În Tine dragoste-am aflat.
Diana G. U.