La tronul Tău de îndurare,
Ajunge-ndat-orice suspin,
Cu harul Tău atingi durerea,
Și gustul aspru de pelin.

Izvorul rece prn pustie,
Din Tine curge răcoros,
Căci Tu ești viața, ești puterea,
Ești biruința scump Hristos.

La tronul Tău ajunge glasul,
Ce-n jale este scufundat,
Cu harul Tău l-atingi îndată,
Să-ți cânte sfinte Împărat.

Un zâmbet pui sub lacrimi multe,
Ce șterse sunt numai de sus,
Căci bucuria mântuirii,
E-n mâna Ta sfinte Isus.

La tronul Tău ajunge-un strigăt,
Strigat din văile ce plâng,
Iubirea Ta-și coboară harul,
Pe aripile ce se frâng.

În zborul lin se-nalță-n grabă,
Ființele care suspin,
Căci netezită le e calea,
De Tine spre un loc divin.

La Tine vin și oropsiții,
Ologii vin la tronul Tău,
Căci Tu le știi durere-adâncă,
Doar Tu le ești un Dumnezeu.

Tu vindeci ranele îndată,
Balsam de vindecare ești,
Acolo-n cer, dar și pământul,
Doar Tu Isus le stăpânești.

La tronul Tău vine pământul,
De vremuri grele încercat,
În el s-așterni dorește pacea,
Să nu mai fie frământat.

În zbor frumos să se înalțe,
În greul care a venit,
Cu Tin' de mână către viață,
Spre tot ce Tu-ai făgăduit.
Amin