În umbra iubirii găsesc eu odihna,
Și pacea deplină acolo găsesc,
Pe calea pornită ce-n lung doar se-ntinde,
Culeg o comoară, e rodul ceresc.

Mi-aduce tăcerea ce inima-mi strânge,
În pacea divină ce-o caut mereu,
În palmele ei eu găsesc alinarea,
Ce-o poartă în sânu-i, al meu Dunnezeu.

În umbra iubirii găsesc alinarea,
Mereu vindecare sub ea pot găsi,
Mi-e viața-nsoțită de sus de puterea,
Ce-o are doar Cel ce îndat va veni.

Din dragostea Lui mă hrănesc și prin vale,
Mă trece de ziduri, El aripi mi-a dat,
Vad soarele vieții ce-i plin de-ndurare,
Odihna-i în mine, nu pot ca să cad.

În umbra iubirii prigoana e mare,
Dar marginea ei mi-este scut ce mereu,
Săgeata oprește să simt vindecare,
Căci scutul în toate mi-e doar Dumnezeu.

Un dar e iubirea lăsată de-un soare,
Pe raze coboară în inimi ce sunt,
Cu pas de-nchinare pe drumul spre viață,
Spre-acea veșnicie din locul cel sfânt.
Amin