Pe malurile râurilor Babilonului
Plângea cu amar poporul Domnului,
Gândind la bucuriile sfinte din Sion
Când Dumnezeu era proslăvit ca Domn.

Cu harpele noastre în sălciile plângătoare
Strigam smeriți la Domnul pentru îndurare,
Căci biruitorii noștri ne cereau cântări
Pe-un pământ străin. Eram robi în depărtări.

Asupritorii noștri ne cereau bucurie
Nouă celor apăsați cu atâta sâlnicie.
Cum să cântăm cântările Sionului
Când suntem asupriți de mâna străinului?

Dumnezeu din cer, Îndurătorul ne ajută
Și nu te vom uita Ierusalime, cetate sfântă.
Vom face din tine culmea bucuriei dorite,
Ești flacăra speranței și-a nădejdii fericite.
Amin. (Sâmbătă, 2 octombrie 2021)