ÎN CAMERA DE SUS
E timpul meu de rugă în camera de sus,
Nu îmi găsesc cuvinte, pe mine m-ai adus,
Chiar dacă nu sunt bine, chiar dacă nu vorbesc,
Prin frații mei de grupă mă rog, eu te iubesc.

Cu sufletul mă prind de fiecare frate,
Eu știu că ne asculți și șoaptele înecate,
Nimic nu am de spus, dar plâng, mă prind de Tine,
Curând, în noaptea aspră, nimic nu va fi bine.

Îți cer iertare, Doamne, cuvinte n-am găsit,
Dar știu că a mea grupă mereu ți-a mulțumit,
Și eu îți mulțumesc că-n rătăcirea mea,
Privind în zarea albastră, chiar am văzut o stea.

Fără cuvinte, Tată, acum eu m-am rugat,
Îți mulțumesc din suflet, eu știu, m-ai ascultat,
De aceea fără vorbe, cu lacrimi mă închin,
La voia Ta divină eu spun atât, amin.
Emilia Dinescu