ISUS NAZARINEANUL


De Irod și a sa mânie
Au pornit și s-au tot dus,
Tot mai departe să fie
Să-l apere, pe Isus.

În Egipt au poposit
Și au stat în așteptare
Căci aici, era ferit
Pruncul fără asemănare.

Cel ce-n iesle s-a născut
Mântuirea, să ne dea
El, cel fără de început
Care ne va apăra

Dar când Irod a plecat
Cu tot, de pe acest pământ
Îngerul s-a arătat
Și le-a spus, că în curând,

În Israel, să se ducă
Că Irod, nu mai era
Pe Isus apoi să-L ducă
Să fie în țara Sa.

Iosif era temător
Căci alt Împărat era
Era un moștenitor
Ce Arhelau se numea.

El pe Irod moștenea
Era plin de răutate
De aia Iosif, se temea
Căci el, se gândea la toate

Și în Nazareth s-au dus
Cu Maria, soața lui
Să-L ferească pe Isus
De ura Împăratului

Iosif, la tot s-a gândit
Să nu fie o răzbunare
De aceea L-au ferit
Și-a urmat o altă cale

Ei la Nazareth au sta
Acol viața și-au trăit
Pruncul cel sfânt, minunat
Nazarinean, s-a numit

Amin

Câmpia Turzii, 16 decembrie 2025