1
La toate vechi ce au trecut,
Un an cărunt a fost să treacă;
Din vremea care s-a pierdut
În toamna rece și opacă!

La toate spuse câte au fost
Întreabă-te,"Ce-i pentru tine?"
Nebiruitele încercări
Sau glorioasele suspine?

La toate câte-au izbutit
Să-ți strice planul; tu te întreabă
Cum ai luptat, cum le-ai privit
Lăsând prin viața ta să treacă?

A fost smerenia un ciur
Prin care-ai strecurat, tu firea?
Prinzînd-o-n cuiele de lemn;
Semnându-i astfel răstignirea?

Sau... ai tăcut, apoi ai plâns
Crezând că lacrima ta vie
Te îndreptățește să cârtești
Să vrei, să ai... doar bucurie!

2
La toate care-or mai veni
Tu cugetă și te întreabă
Ce-ai strâns în cer, să fii bogat
Lângă Acela ce ți-e Tată?

Ce-ai mângâiat, ce suferinți
Ai alinat, ce sărutare
Ai dat unui sărman pribeag
Prin calda ta îmbrățișare?

Ce frunți la pieptul tău ai luat
Ce haină ai fost, și sfat și pâine?
Pentru săracul dezbrăcat;
Un sfeșnic luminând în lume?

3

O, știu e greu, e-atât de greu;
Dar toate au un preț ce-i mare
Cât vom lupta sau ne-om jertfi
Vedea-vom clar în încercare!

Atât vom fi, cât vom iubi,
Iar restul, vorbe amăgitoare;

Să ne silim spre a zămisli
Cu inima, biruitoare

Noi firi, născute din Izvor
De Dragoste fără de moarte
Iubind, nespus pe cel căzut
Între tâlhari, plecat, departe...


Biruințele lui David