Înțelepciune
Autor: Augustin Tecar
Album: De la omenie la înțelepciune
Categorie: Diverse
Frica de Domnul este începutul,
Este școala, este chiar înțelepciunea.
Dacă vrei ca să-L cunoști pe Domnul
Cere-I și-ți va da cu drag priceperea.

Caută înțelepciunea ca argintul
Și umblă după ea ca după o comoară.
Atunci vei înțelege deplin adevărul,
Că-nălțarea- ntotdeauna te doboară.

Din gura Domnului iese cunoștință,
Nuiaua și mustrarea dau înțelepciune,
Și prin ascultare se ajunge la biruință
Fii priceput și trăiește-n fapte bune!

Dacă ai înțelepciune, sufletu-ți iubești.
Cu înțelepciune înveselești pe tatăl tău,
Având prudență cu înțelepciunea locuiești,
Și nu vei face niciodată voia celui rău.

Înțelept e omul când ia seama la sfat
Și umil ascultă pe cel drept vorbind.
Înțelepciunea nu se vinde, nu-i de dat,
Ea se capătă-n rugăciune stăruind.

Ca mărgăritarele-e mult mai de preț.
Prin înțelepciune-a fost creat pământul,
Prin pricepere cerurile-s tari în univers.
Nesocotește-nțelepciunea doar nebunul.

Neștiutorul iubește cu nesaț prostia.
Nebunul nu cumpără înțelepciune,
Iubește și adoră totdeauna nebunia.
Nu are minte ca să facă fapte bune.

Doamne, dă-ne sfântă-nțelepcune,
Să-nțelegem și să trăim doar voia Ta,
În fiecare zi, rodind doar fapte bune,
Și la sfârșit de cale să primim cununa.
Amin.
(2019)

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/315100/intelepciune