Ninge cerul cu iubire peste satul adormit
Și zăpada se așterne ca un strai de sărbătoare
Peste case, peste vise, peste doruri neștiute
Transformând clipele reci în stele strălucitoare...
Noaptea e acum târzie dar, la margine de sat
În căsuța ce se pierde prin omătul așternut
O lumină stă aprinsă și un glas timid se-nchină:, , Doamne, mulțumesc de Pruncul ce în iesle s-a născut!
Mulțumesc că pentru mine ai luat un chip de om
Și în staul, printre oi, ai venit pe-acest pământ...
M-ai iubit așa de mult că nicicând nu voi putea
Să Îți răsplătesc iubirea venită din cerul sfânt!"
Și afară ninge, ninge cu fulgi mari de fericire
Ce pătrund în cămăruță prin al lacrimei izvor
Iar în depărtări se-aude, peste veacuri, un colind:, , Azi, la Betleem în iesle s-a născut Mântuitor!"

Vulcan-13-12-2025
Mary