PORUNCA CEZARULUI


Cezar, poruncă a dat
Cu toți, numărați să fie,
Oamenii au apucat
Înspre Betleem, să vie

Și Maria a pornit
Cu Iosif ce-o însoțea,
Pe un asin a călărit
Fiindcă drumul, lung era.

Era timpul să se nască
Pe lume, Fiul iubit,
Se grăbeau, ca să găsească
Un loc sigur, de dormit.

Doar spre seară au ajuns
În cetatea aglomerată,
Chiar târziu, înspre apus
Obosită și însetată.

Au stat să se odihnească
Apoi Iosif, a plecat
Un sălaș ca să găsească
Da, tot era ocupat

Orișiunde a bătut
De toți, a fost refuzat
N-a găsit, nu a putut,
Să capete loc de stat.

Dar un om, s-a îndurat
Când femeia a văzut
Le-a spus și i-a îndreptat
Spre un grajd sărac și scund.

Au intrat cu bucurie
Căci afară, nu erau,
Simțeau, ceasul o să vie
Temători, îl așteptau

Căci departe se știau
De cetatea lor, iubită
Dar acum se încurajau
Și așteptau din clipă în clipă.

Îngeri din cer coborau
Noaptea, ca de vis era
Bucurie toți simțeau
Pe Mesia-L aștepta.

Stele mari, strălucitoare,
Tot cerul, l-au împânzit
Totul era o splendoare
Și Pruncul sfânt, a sosit.

Amin

Câmpia Turzii, 10 decembrie 2025