Ușa îndurării

Cât timp ușa îndurării e deschisă,
Intră pe ea și nu zăbovi;
Nu știi cât timp e permisă,
Fii înțelept și nu te împietri.

Domnul, e acolo cu brațele întinse
Să te ajute, ridicându-te de jos,
Deschide-ți inima fierbinte
Fă-i loc Domnului Isus Hristos!

E gata să îți ierte păcatul
Pe care în ascuns l-ai săvârșit,
Dar tu nu mai fă altul
Și nu te lăsa de rău biruit.

Sângele ce-a curs pe cruce,
Cândva, pe Golgota sus,
Iertare în dar îți aduce,
Căci El e mântuitorul tău, Isus.

Nu zăbovi nici măcar o clipă,
Privește cu drag înspre El,
Să vezi ce-ar vrea să zică,
Rămâi smerit în Betel.

Încetișor El îți șoptește,
Pe cale bucuros, înaintează,
În sângele Lui te sfințește
Și-i fii mereu cu mintea trează.

Urcă pe muntele iubirii,
Cu râvnă pașii să-i îndrepți;
Acolo e ecoul mulțumirii
Și cununa pe care o aștepți.

Viața ta să fie legată
De cer și de tot cei sfânt;
Și astfel vei fi binecuvântată
Cât vei trăi pe acest pământ.

În El să te ascunzi când ți-e teamă,
Și sufletul copleșit de durere;
Ascultă-i vocea ce te îndeamnă
Să stai mereu în priveghere.

Mai urcă o treaptă a credinței,
Să poți răzbate calea spre amurg,
Nu lăsa ironia neputinței
Să te cuprindă în al ei tumult.

Puțin mai este din clipele așteptării
Și vom încheia tratatul de pe pământ,
Căci Domnul, prin ușa îndurării,
Ne va chema în cerul sfânt.
Amin!
Autor Veronica B. 9/12/2025