Apărarea și Întărirea Evangheliei
Autor: Petrisor C.
Album: Epistola către Filipeni
Categorie: Unitate

 

APĂRAREA ȘI ÎNTĂRIREA EVANGHELIEI

Filipeni 1:7

  • Este drept să gândesc astfel despre voi toți... cum astfel?

Gândul lui Pavel sau gândirea lui Pavel cu privire la aducerea-aminte față de filipeni era un gând plin de bucurie cu privire la părtășia pe care ei o aveau în ce privește lucrarea de răspândire a Evangheliei.

  • Lucrul care îi aducea bucurie lui Pavel erau simțirile pe care biserica din Filipi le avea față de el, de lucrarea lui și față de nevoile lui.

  • Acești filipeni încercau să simtă această lucrare împreună cu apostolul Pavel:

-        Când Pavel era bucuros, erau și ei bucuroși

-        Când Pavel era descurajat, și ei erau descurajați

-        Când Pavel suferea de fel de fel de persecuții, sau când era în închisoare, această adunare simțea și ea la fel.

  • Totuși, Pavel le scrie această epistolă chiar din închisoarea din Roma, îndemnându-i din răsputeri să se bucure și să nu se îngrijoreze.

  • Lucru care pare un paradox în ziua de azi, două lucruri care sunt paralele și se contrazic în aceeași propoziție sau același context: Bucurie? Închisoare? Îngrijorare? Pace?

-        „Ce vrei să zici aici, Pavele? Învață-ne despre bucurie atunci când te realizezi, când te așezi la casa ta și când apari la TV pe post de vedetă, atunci un om este bucuros.”

-        „Învață-ne despre pace atunci când ești sănătos, când nu ai nici o problemă, când nu ai nici un conflict cu nimeni și toată lumea te iubește... atunci un om are pace... ”

  • Ce nu știe lumea în ziua de azi este că atunci când Îl ai pe Dumnezeu ca Tată și când ai un frate cum este Domnul Isus, întristarea devine bucurie, captivitatea devine libertate, îngrijorarea se transformă în pace, iar sărăcia se transformă în bogăție... De ce? Fiindcă dacă L-ai primit pe Domnul Isus în inima ta ești cel mai bogat.

  • Iar Pavel a înțeles asta. Și asta încerca el să transmită Filipenilor. Totuși, motivul pentru care el se afla în închisoare și motivul pentru care biserica din Filipi simțea împreună cu el era tocmai faptul că Pavel încerca din răsputeri să le facă cunoștință oamenilor cu acest Isus. Asta înseamnă părtășie...

  • Totuși... ca biserica din Filipi să poată avea părtășie cu Pavel, credincioșii din acea biserică trebuia să aibă părtășie între ei. Și ca să aibă părtășie între ei, fiecare dintre ei, în mod individual, trebuia să aibă părtășie cu Tatăl.

  • Părtășia nu poate fi numită părtășie dacă Dumnezeu nu e Cel care face legătura.

Și de multe ori asta ne lipsește și nouă... spunea fratele păstor data trecută că e mai bine dacă nu am zice doar „voi”, ci mai mult „noi”, dar îndrăznesc să merg mai departe cu asta întrucât nu este vorba nici despre „voi”, nici despre „noi”, ci este vorba despre „eu”.

De multe ori s-ar putea ca problema să fie la mine. Dacă părtășia nu mai e părtășie, s-ar putea să fie din cauza mea. Și recunosc asta în cazul meu, de multe ori, dar haideți să ne cercetăm fiecare în dreptul nostru...

  • Și dacă părtășia mea cu Tatăl e una bună, atunci părtășia mea cu ceilalți frați care au părtășie cu Tatăl ar trebui să fie și ea una bună.

  • Și aș vrea să vedem trei lucruri în care biserica din Filipi a avut părtășie cu Pavel și în care putem avea și noi părtășie:

 

 

 

I. PĂRTĂȘIE ÎN NECAZURI

Necazurile prin care trecea Pavel erau cel mai adesea lanțurile... nu puține au fost dățile în care Pavel a fost închis... pentru Pavel lanțurile închisorii devenise un mod de viață... bineînțeles, unul neplăcut, dar la aceasta fusese el chemat. Totuși filipenii nu erau acolo cu el.

Pavel avea oamenii lui cu care mergea din loc în loc, iar atunci când Pavel era arestat sau persecutat, așa erai și cei ce erau cu el, și sufereau la fel ca el.

Una este să suferi ca Pavel, alta este să suferi împreună cu Pavel. Filipenii sufereau împreună cu Pavel, iar asta o știm bine, fiindcă această biserică, dacă citim în Filipeni 4:15, nici o biserică nu a luat parte cu Pavel în ce privește darea și primirea afară din biserica din Filipi. Pavel îi laudă pentru ce a primit de la ei fără ca el să le ceară, iar Pavel se afla în belșug.

În Romani 12:15, Pavel spune: Bucurați-vă cu cei ce se bucură, plângeți cu cei ce plâng, nu ca cei ce plâng, e o diferență.

Dar chiar și așa ne învață Cuvântul lui Dumnezeu că putem avea părtășie.

Aici vorbim despre apărarea și întărirea Evangheliei... de ce vorbim despre lanțuri, de ce vorbim despre necazuri? Fiindcă, de multe ori apostolul Pavel asta primea... lanțuri și necazuri. Dacă vrei să fii credincios Domnului în lume, atunci vei avea necazuri. Și vei avea nevoie de cineva care să sufere împreună cu tine.

II. PĂRTĂȘIE ÎN APĂRAREA EVANGHELIEI

Acum, ce trebuie să știm este că Evanghelia este mesajul lui Dumnezeu care trebuie vestit așa cum este el, care trebuie păstrat curat, care nu trebuie corupt. De fapt, asta era una din misiunile principale ale lui Pavel (v17)

În vremea aceea, la fel ca și azi, erau anumiți învățători falși care deși ei înșiși nu erau mântuiți, le predicau celor ce erau mântuiți că nu e de ajuns doar să crezi în Cristos și vei fi mântuit, trebuie să ții Legea lui Moise, trebuie să faci fapte bune, și multe alte erezii de felul acesta.

În ziua de azi e și mai rău, fiindcă creștinii le predică celor nemântuiți că mai întâi trebuie să-și schimbe stilul de viață și apoi trebuie să se boteze... lucru care e total greșit... Omul păcătos trebuie să vină la Isus așa cum este el: păcătos, murdar, scârbos, înțelegând că Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său pentru păcatele lui, crezând că acest sacrificiu îl poate ierta, îi poate schimba viața.

De fapt, acesta este scopul scrierii epistolei către Galateni, care au fost suficient de slabi și naivi încât să creadă o evanghelie falsă, chiar dacă ei erau mântuiți și nimic nu mai putea schimba asta. Totuși, acei învățători falși i-au făcut să se îndoiască de mântuirea lor.

Se pare că Filipenii erau și ei vizitați de astfel de învățători, dar nu se lăsau influențați de ei, dar chiar și așa Pavel le scrie să se păzească de câinii aceia, referindu-se la învățătorii falși.

Dar haideți să ne gândim puțin la acest aspect al apărării Evangheliei.

Ca să putem apăra Evanghelia, trebuie să credem că aceasta are putere. Dacă nu credem că are putere, ne va fi rușine de ea. (Romani 1:16-17)

Ca să putem apăra Evanghelia trebuie să o cunoaștem și să o trăim personal – Filipeni 1:27, dar asta ne duce la punctul următor:

 

III. PARTĂȘIE ÎN ÎNTĂRIREA EVANGHELIEI

Acest cuvânt "întărire" are rolul de a adeveri ceva. Adică de a întări adevărul lucrului respectiv.

Trăim într-o lume a promovării. Oameni care încearcă să promoveze lucruri care nu sunt neapărat bune, dar prin cuvinte frumoase încearcă să îți bage pe gât produsul respectiv, chiar dacă nu ai nevoie de el. Știți la ce mă duce gândul acesta? La TELESHOPPING.

Când eram mic și aveam televizor, nu aveam prea multe canale TV la care să mă uit, așa că mă uitam la teleshopping. Chiar și acum țin minte o reclamă cu un set de cuțite – MIRACLE BLADE 3 PERFECTION SERIES. Mă fascinau foarte mult, iar eu tot încercam să o conving pe mama că acelea sunt cele mai bune cuțite și că dacă sună acum beneficiază de o reducere. Dar chiar și după douăzeci și ceva de ani pot să țin minte cuvintele în limba engleză ale acelui bucătar care le făcea reclamă. Poate că erau bune, dar nu aveam neapărat nevoie de ele.

Ce se întâmplă în ziua de azi? Oamenilor li se promovează lucruri de care nu au nevoie, și le cumpără doar pentru faptul că li se prezintă frumos.

Dar ce se întâmplă în ziua de azi în creștinismul evanghelic este că se promovează un mesaj de care toți au nevoie, dar cei ce îl promovează arată că este cam inutil.

„De ce să fiu mântuit? Să fiu ca vecinul meu?” Adică nu e nici o diferență între mine și el, doar că merge duminică la biserică și cam atât.

Ce trebuie să știm este că apărarea Evangheliei se face prin cuvinte, dar adeverirea sau întărirea ei se face printr-o viață transformată, printr-o Evanghelie trăită. Și avem nevoie să știm să le facem pe amândouă.

Apostolii, când au fost trimiși de Domnul Isus în Marcu 16:15-18, Domnul Isus le-a dat aceste semne, abilități pentru a întări mesajul Evangheliei, ca lumea să vadă că e chiar de la Dumnezeu, că lucrurile care le fac ei le fac cu aceeași putere cu care Dumnezeu L-a înviat pe Isus din morți.

Dar după ce acele semne au încetat, întărirea mesajului Evangheliei a fost și mai puternic decât acele semne.

                        Ex: Tata, atunci când a fost chemat la zidirea unei clădiri de adunare într-un sat, avea o părere                                      foarte greșită despre pocăiți. El nu era întors la Domnul, dar cel ce l-a chemat s-a bazat pe                                      calitățile sale de constructor și lider. Când a ajuns acolo a avut impresia că va trebui să facă                                    totul singur, dar mare i-a fost mirarea când le-a văzut energia, sacrificiul și bucuria care exista                                  între ei. Fără alte detalii, când acea clădire de adunare a fost gata, tatăl meu a fost primul om                                  care s-a botezat în acea clădire.

Așa că dragă frate, dragă soră, ... Întărește mesajul Evangheliei prin viața ta schimbată, unde tu te micșorezi, iar Domnul Isus e Cel care crește. Totuși, stați așa puțin... aici e vorba despre părtășie... în această întărire. Înseamnă că persoana și numărul se schimbă... trebuie să întărim acest mesaj.

Domnul să ne ajute!

 

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/predici/314622/apararea-si-intarirea-evangheliei