La fântână am fost găsită.

Ți-aduci aminte Domnul meu
Cum la fântână-am fost găsită
Cu suflet gol și amărăciune
De tot și toate părăsită

Îți aduci aminte cum ședeam
În arșița de la amiezi
Și Te-ai oprit în dreptul meu
Viața să mi-o luminezi

Pe piatra cea fierbinte am odihnit
Și mi-am lăsat în praf găleata goală
Căci mi-a secat și sufletul și trupul
Și vocea s-a topit în gât domoală

Atuncea m-ai chemat la apa vie
Din mâna Ta de Fiu de Dumnezeu
Și m-am mirat atunci de unde ști
Durerea mea, și chinul greu

Dar Tu-mi știai Isuse toată viața
Știai și clipa când mi-a fost secată
Că-ai coborât și ai stat în praful lumii
Alăturea de mine viața toată

Tu ai văzut și zidul gros
De care viața m-a izbit
Și ai văzut în fiecare rană
Necazul, ce găleata mi-a golit

Ai luat atunci cu mâna Ta din apa
Cerească, și mi-ai dat să beau
Și mi-ai lăsat cuvântul Tău cel sfânt
Din care pot mereu puteri să- mi iau

Azi beau și îmi ridic privirea
Spre Domnul apelor cerești
Și-i dau cu bucurie viața mea
Te rog Isuse drag să o primești Amin!