Smerit, plecat în rugă, cu mâinile întinse
Spre tronul Tău de slavă, Copil Dumnezeiesc,
Cu gândurile-mi toate, cu dorurile-aprinse,
Cu inima întreagă, eu vin să-Ţi mulţumesc.

Nici aur, nici tămâie, nici smirnă, scump Isuse,
Nu Ți-am adus-nainte, cum magii Ți-au adus.
Nici jertfe, ca-n vechime, pe-altar nu-Ți stau depuse...
Nici alte daruri scumpe, nu Ți-am adus, Isus.

Eu am doar mulţumirea, cu ea Îţi cad înainte,
Întocmai ca păstorii ce-ntâi Te-au întâlnit.
Îţi simt în piept iubirea şi parcă n-am cuvinte
Să-Ți mulțumesc cum vrei, Mântuitor iubit...

În staul, ori în Templu, pe drumuri, în cetate,
La Cina cea de taină, ori prins pe cruce, sus,
Şi-n zilele senine, şi-n cele-ntunecate,
Smerit întotdeauna Te-am întâlnit, Isus.

Mireasma Ta aleasă prin lume răspândită
Din floarea umilinţei, deplin m-a cucerit.
Îi simt mereu parfumul, ea stă neveștejită
Şi spune tuturora de chipul Tău smerit.

Isuse, Tu eşti darul Cerescului Părinte,
Emanuel, Mesia, Copilul cel Slăvit!
În Tine-s împlinite prezicerile sfinte,
Prin Tine am iertarea, prin Tine-s mântuit.

De aceea, azi în rugă, cu mâinile întinse,
Spre tronul Tău din slavă, Copil Dumnezeiesc
Cu gândurile-mi toate, cu dorurile-aprinse,
Cu inima întreagă eu vin să-Ţi mulțumesc...